toxic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOXÍC, -Ă, toxici, -ce, adj.,
s. n. 1. Adj. Care poate intoxica, otrăvi; otrăvitor.
2. Otravă. – Din
fr. toxique.toxic (Dicționar de neologisme, 1986)TÓXIC, -Ă adj. (
Despre substanțe) Care produce intoxicare, otrăvire; otrăvitor. //
s.n. Otravă. // (Și în forma
tox-, toxi-, toxico-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „otrăvitor”, „care are toxine”, „(referitor la) toxine”. [Cf. fr.
toxique, it.
toxico, lat.
toxicum, gr.
toxikon – otravă].
toxic (Marele dicționar de neologisme, 2000)TÓXIC1, -Ă I.
adj. (despre substanțe) care produce intoxicare, otrăvire; otrăvitor. II. s. n. otravă. (< fr.
toxique, lat.
toxicus)
toxic (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOXIC2(O)- elem. tox(i)-.
toxic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tóxic1 adj. m.,
pl. tóxici; f. tóxică, pl. tóxicetoxic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tóxic2 s. n.,
pl. tóxicetoxic (Dicționaru limbii românești, 1939)*tóxic, -ă adj. (vgr.
toxikós, de săgeată, de arc;
toxikón phármakon, otravă p. săgețĭ;
tóxon, arc. V.
toapsec). Veninos:
substanță toxică. S. n., pl.
e. Otravă.
toxic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)toxic a. otrăvitor:
substanțe toxice. ║ n. otravă, venin.
toxic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOXÍC, -Ă, toxici, -ce, adj.,
s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a intoxica, de a otrăvi; otrăvitor.
2. S. n. Otravă. — Din
fr. toxique.