tovărășie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOVĂRĂȘÍE, tovărășii, s. f. 1. Relația dintre tovarăși, legătură bazată pe raporturi tovărășești. ♦ Companie, societate. ◊
Expr. A ține (cuiva)
tovărășie = a sta pe lângă cineva pentru a nu-l lăsa singur, pentru a-l distra; a ține cuiva de urât.
2. Asociere, participare la o întreprindere (comercială); întovărășire, asociație. –
Tovarăș +
suf. -ie.