toxicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOXICITÁTE s. f. Proprietate a unei substanțe, a unui mediu etc. de a fi toxic. – Din
fr. toxicité.toxicitate (Dicționar de neologisme, 1986)TOXICITÁTE s.f. Proprietate a unei substanțe, a unui mediu etc. de a fi toxic. [Cf. fr.
toxicité].
toxicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOXICITÁTE s. f. proprietate a unei substanțe, a unui mediu etc. de a fi toxic. ◊ proprietate a unor microbi de a elibera toxine dăunătoare organismului. (< fr.
toxicité)
toxicitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)toxicitáte s. f.,
g.-d. art. toxicitắțiitoxicitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*toxicitáte f. (d.
toxic). Proprietatea de a fi toxic:
toxicitatea arseniculuĭ. Gradu de tărie a unuĭ toxic.
toxicitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOXICITÁTE s. f. Proprietate a unei substanțe, a unui mediu etc. de a fi toxic. — Din
fr. toxicité.