tovărășesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOVĂRĂȘÉSC, -EÁSCĂ, tovărășești, adj. Care este specific relațiilor dintre tovarăși, care se petrece între tovarăși. –
Tovarăș +
suf. -esc.tovărășesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tovărășésc adj. m.,
f. tovărășeáscă; pl. m. și
f. tovărășéștitovărășesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOVĂRĂȘÉSC, -EÁSCĂ, tovărășești, adj. Care este specific relațiilor dintre tovarăși, care se petrece între tovarăși. —
Tovarăș +
suf. -esc.