toval - explicat in DEX

toval (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TOVÁL, tovaluri, s. n. 1. Piele de vacă, de vițel, de porc sau de cal, de culoare naturală, tăbăcită cu substanțe vegetale ori sintetice, din care se confecționează încălțăminte rezistentă. 2. Fig. (Fam.) Obraz (gros) al unei persoane (fără caracter). – Din ucr. tovar.

toval (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
továl s. n., pl. továluri

toval (Dicționaru limbii românești, 1939)
továl și (maĭ vechĭ) továr n., pl. urĭ (rus. továr, vită, marfă, podošvennyĭ továr, pele de talpă. V. tovar, tohoarcă). Un fel de pele groasă. Fig. Iron. Obraz gros (fără rușine): tovalu luĭ nu simte.

toval (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
toval n. piele de bou sau de vacă întreagă: papuci de toval. [Și tovar = rus. TOVARŬ, piele (de vițel)].

toval (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TOVÁL, tovaluri, s. n. 1. Piele, de obicei de taurine, de culoare naturală, tăbăcită cu substanțe vegetale ori sintetice, din care se confecționează încălțăminte rezistentă. 2. Fig. (Fam.) Obraz (gros) al unei persoane (fără caracter). — Din ucr. tovar.