totuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÓTUNA adv. 1. La fel, același lucru.
Expr. A-i fi (cuiva)
totuna, se spune când, din mai multe alternative, cineva nu dă preferință nici uneia, socotindu-le pe toate pe același plan.
2. (Rar) Întruna, fără a se opri. –
Tot +
una.totuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tótuna (la fel)
adv. (mi-e ~)totuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tot úna (
fam.)
loc. adv. (ține-o înainte tot una)totuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tot úna (
fam.)
adv. +
num. (am văzut tot una, nu două)totuna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÓTUNA adv. 1. La fel, același lucru. ◊
Expr. A-i fi (cuiva)
totuna, se spune când, din mai multe alternative, cineva nu dă preferință nici uneia, socotindu-le pe toate pe același plan.
2. (Rar) întruna, fără a se opri. —
Tot +
una.