tovălaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOVĂLÁȘ, tovălașuri, s. n. Toval (
1) mai subțire (folosit la căptușitul obiectelor de piele). –
Toval +
suf. -aș.tovălaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tovăláș s. n.,
pl. tovăláșuritovălaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOVĂLÁȘ, tovălașuri, s. n. Toval (
1) mai subțire (folosit la căptușitul obiectelor de piele). —
Toval +
suf. -
aș.