tovărășiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TOVĂRĂȘÍȚĂ,tovărășițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui tovarășă. – Tovarășă + suf. -iță.
tovărășiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tovărășíță (pop.) s. f., g.-d. art. tovărășíței; pl. tovărășíțe
tovărășiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TOVĂRĂȘÍȚĂ,tovărășițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui tovarășă. — Tovarășă + suf. -iță.