tovărî (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)tovărî,
tovărăsc, vb. IV (reg.)
1. a (se) încărca, a (se) împovăra; a se îngrășa.
2. a se năpusti, a tăbărî.
tovărî (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TOVĂRÎ́, tovărăsc, vb. IV.
Refl. (
Înv.) A se năpusti asupra cuiva sau a ceva; a ataca. –
Bg. tovarja, sb. tovariti.