totem - explicat in DEX

totem (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TOTÉM, totemuri, s. n. 1. Animal, plantă sau, rar, obiect considerat de unele triburi primitive ca strămoș și protector al populației respective și venerat ca atare. 2. Imagine, reprezentată de obicei sculptural, a unui totem (1). [Pl. și: (m.) totemi] – Din fr. totem.

totem (Dicționar de neologisme, 1986)
TOTÉM s.n. 1. Animal, plantă sau obiect considerat la unele populații primitive ca obiect de cult și socotit uneori ca strămoșul populației respective. 2. Imagine, reprezentată de obicei sculptural a unui totem (1). [Pl. -muri, (s.m.) -mi. / < fr. totem < cuv. indian].

totem (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TOTÉM s. n. /s. m. 1. animal, plantă, obiect considerat la unele populații primitive ca strămoș și protector al populației respective și venerat ca atare. 2. imagine, reprezentată sculptural, a unui totem (1). (< fr. totem)

totem (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!totém s. n., pl. totémuri

totem (Dicționaru limbii românești, 1939)
*totém m. (cuv. american). Animal considerat de uniĭ salbaticĭ [!], maĭ ales în America de Nord, ca strămoșu raseĭ și adorat ca atare.

totem (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TOTÉM, totemuri, s. n. 1. Simbol mitic (animal, plantă sau, rar, obiect) considerat de unele triburi primitive ca strămoș și protector al populației respective și venerat ca atare. 2. Imagine, reprezentată de obicei sculptural, a unui totem (1). [Pl. și: (m.) totemi] — Din fr. totem.