totemic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOTÉMIC, -Ă, totemici, -ce, adj. Care aparține unui totem, privitor la totem sau la totemism. – Din
fr. totémique.totemic (Dicționar de neologisme, 1986)TOTÉMIC, -Ă adj. Referitor la un totem. [Cf. fr.
totémique].
totemic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)totémic adj. m.,
pl. totémici; f. totémică, pl. totémicetotemic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOTÉMIC, -Ă, totemici, -ce, adj. Care aparține unui totem, privitor la totem sau la totemism. — Din
fr. totemique.