totdeauna - explicat in DEX

totdeauna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TOTDEAÚNA adv. 1. În tot timpul (de până acuma); mereu, pururea, necontenit, oricând. ◊ Pentru totdeauna = definitiv; pe vecie. 2. De fiecare dată, în orice ocazie. ♦ De obicei, de regulă. [Var.: (reg.) totdeúna adv.] – Tot + de + a + una.

totdeauna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
totdeaúna v. întotdeaúna

totdeauna (Dicționaru limbii românești, 1939)
tot-de-a-úna adv. Mereŭ, veșnic, fără întrerupere, orĭ de cîte orĭ: plînge tot-de-a-una cînd îșĭ aduce aminte. Pe tot-de-a-una, pe vecie. – Ob. scris totdeauna. În Munt. vest totd´auna. În vorbă, se zice numaĭ todeauna, în est todeuna. Carageali [!] scria todeuna (ca´n VR. 1909, 11, 214).

totdeauna (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
totdeauna adv. fără întrerupere sau sfârșit, în orice timp. [Lit. tot într’una].

totdeauna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TOTDEAÚNA adv. 1. În tot timpul (de până acum); mereu, pururea, necontenit, oricând. ◊ Pentru totdeauna = definitiv; pe vecie. 2. De fiecare dată, în orice ocazie. ♦ De obicei, de regulă. [Var.: (reg.) totdeúna adv.] — Tot + de + a + una.