totemism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOTEMÍSM s. n. Ansamblu de credințe și obiceiuri religioase primitive legate de totem; credința în totemuri. – Din
fr. totémisme.totemism (Dicționar de neologisme, 1986)TOTEMÍSM s.n. Credință bazată pe cultul totemurilor. [Cf. fr.
totémisme].
totemism (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOTEMÍSM s. n. credință bazată pe cultul totemurilor. (< fr.
totémisme)
totemism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)totemísm s. n.totemism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)totemism n. credința triburilor din N. Americei într’un geniu protector (
totem) care dă numele său tribului.
totemism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOTEMÍSM s. n. Ansamblu de credințe și obiceiuri religioase primitive legate de totem; cult al totemului. — Din
fr. totemisme.