totalizator - explicat in DEX

totalizator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TOTALIZATÓR, totalizatoare, s. n. Aparat care totalizează mecanic. – Din fr. totalisateur.

totalizator (Dicționar de neologisme, 1986)
TOTALIZATÓR, -OÁRE adj. Care dă totalul rezultatelor parțiale ale mai multor operații. // s.n. Aparat care servește să totalizeze mecanic mai multe numere. [Cf. fr. totalisateur].

totalizator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TOTALIZATÓR, -OÁRE I. adj. care totalizează; totalizant. II. s. n. 1. aparat care servește să totalizeze mecanic mai multe numere. 2. element principal al mașinii de calculat prin care se asigură înregistrarea, însumarea sau scăderea cifrelor introduse. (< fr. totalisateur)

totalizator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*totalizatór¹ adj. m., pl. totalizatóri; f. sg. și pl. totalizatoáre

totalizator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
totalizatór² s. n., pl. totalizatoáre

totalizator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TOTALIZATÓR, -OÁRE, totalizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care totalizează. 2. S. n. Aparat care totalizează mecanic. — Din fr. totalisateur.