totalizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOTALIZÁRE, totalizări, s. f. Acțiunea de
a totaliza și rezultatul ei; adunare, însumare. –
V. totaliza.totalizare (Dicționar de neologisme, 1986)TOTALIZÁRE s.f. Acțiunea de a totaliza și rezultatul ei; însumare, adunare; generalizare. [<
totaliza].
totalizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)totalizáre s. f.,
g.-d. art. totalizắrii; pl. totalizắritotalizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOTALIZÁRE, totalizări, s. f. Acțiunea de
a totaliza și rezultatul ei; adunare, însumare. —
V. totaliza.