topenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOPÉNIE, topenii, s. f. (
Fam.) Prăpăd, dezastru. ◊
Expr. Topenia pământului =
a) din cale-afară, peste măsură;
b) căldură foarte mare, caniculă, arșiță. –
Topi +
suf. -enie.topenie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)topenie, topenii s. f. prăpăd, dezastru
topenie (Dicționaru limbii românești, 1939)topénie f. (bg.
topenie).
Fam. Prăpădenie, grozăvie:
E cald ? Topenie ! E frig ? Topenie ! Topenia pămîntuluĭ ! V.
legniță.topenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)topénie (
fam.)
(-ni-e) s. f.,
art. topénia (-ni-a), g.-d. art. topéniei; pl. topénii, art. topéniile (-ni-i-)topenie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)topenie f.
1. prăpădire:
topenia pământului; 2. fig. mare nenorocire (se zice și ironic):
e topenie de noi! [Tras din
topì].
topenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOPÉNIE, topenii, s. f. (
Fam.) Prăpăd, dezastru. ◊
Expr. Topenia pământului =
a) din cale-afară, peste măsură;
b) căldură foarte mare, caniculă, arșiță. —
Topi +
suf. -
enie.