topaz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOPÁZ, topaze, s. n. Silicat natural de aluminiu cu fluor, cristalizat în sistemul rombic, de obicei de culoare galbenă, folosită ca piatră prețioasă. [
Pl. și:
topazuri] – Din
fr. topaze.topaz (Dicționar de neologisme, 1986)TOPÁZ s.n. Silicat natural de aluminiu și fluor, piatră prețioasă de culoare galbenă. [< fr.
topaze, cf. lat.
topazus, gr.
topazos – din insula
Topazos de la Marea Roșie].
topaz (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOPÁZ s. n. silicat natural de aluminiu și fluor, cristalizat, galben transparent, piatră (semi)prețioasă. (< fr.
topaze, lat.
topazus, germ.
Topas)
topaz (Dicționaru limbii românești, 1939)*topáz n., pl.
e și
urĭ (fr.
topaze, lat.
topazion și
-azius, d. vgr.
topázion, și
-ázios, adică „din Tópazos” o insulă din golfu Persic). O peatră [!] prețioasă galbenă transparentă. (E o varietate de corindon care cuprinde și fluor).
Topaz fals orĭ
spaniol, citrin.
topaz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)topáz s. n.,
pl. topázetopaz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)topaz n. piatră scumpă străvezie de o frumoasă coloare galbenă.
topaz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOPÁZ, topaze, s. n. Silicat natural de aluminiu cu fluor, cristalizat în sistemul rombic, de obicei de culoare galbenă, folosit ca piatră prețioasă. [
Pl. și:
topazuri] — Din
fr. topaze.