topciu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOPCÍU, topcii, s. m. (
Înv.) Tunar, artilerist. – Din
tc. topçu.topciu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)topcíu (
înv.)
s. m.,
art. topcíul; pl. topcíi, art. topcíii (-ci-ii)topciu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)topciu m. od. tunar:
s’arză fitilul, topciii la foc! BOL. [Turc. TOPČI].
topciu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOPCÍU, topcii, s. m. (
înv.) Tunar, artilerist. — Din
tc. topçu.topciŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)topcíŭ m. (turc.
topçu, d.
top, tun. V.
top).
Vechĭ. Tunar.