tontoroi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TONTORÓI s. n. (În
expr.)
A juca (sau
a sări)
tontoroiul = a juca sau a dansa cu mișcări bruște și cu sărituri, fără ritm; a țopăi. (
Fam.; în
expr.)
A juca (pe cineva)
tontoroiul = a obliga (pe cineva) să se supună dorințelor, capriciilor cuiva. [
Var.:
țonțorói s. n.] – Din
magh. tántorogni.tontoroĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)tontoróĭ (vest) și
țonțoróĭ (est) n. (ung.
tántorogni, a juca tontoroĭu).
Fam. A juca tontoroĭu, a țopăi, a juca ca nebunu:
sare și joacă tontoroĭu (Car. VR. 1909, 11, 225),
se fripsese și juca țonțoroĭu de durere.