tontolete(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TONTOLÉTE,tontoleți, adj., s. m. (Pop.) Tont. – Tont + suf. -olete.
tontolete(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tontoléte (pop.) adj. m., s. m., pl. tontoléți
tontolete(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TONTOLÉTE,tontoleți, adj., s. m. (Pop.) Tont. — Tont + suf. -olete.