tonifica - explicat in DEX

tonifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TONIFICÁ, tonífic, vb. I. Tranz. (Livr.) A întări, a fortifica un țesut, un organ, un organism. – După fr. tonifier.

tonifica (Dicționar de neologisme, 1986)
TONIFICÁ vb. I. tr. (Med.) A întări, a fortifica (un țesut, un organism, un organ etc.). [P.i. tonífic. / cf. fr. tonifier].

tonifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TONIFICÁ vb. tr. a întări, a fortifica (un țesut, un organism etc.); a tonifia. (< fr. tonifier)

tonifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 tonífică

tonifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TONIFICÁ, tonific, vb. I. Tranz. A întări, a fortifica un țesut, un organ, un organism. — După fr. tonifier.