tonifiant - explicat in DEX

tonifiant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TONIFIÁNT, -Ă, tonifianți, -te, adj., s. n. Tonic (3). [Pr.: -fi-ant] – Din fr. tonifiant.

tonifiant (Dicționar de neologisme, 1986)
TONIFIÁNT, -Ă adj. Care tonifică; tonic (2) [în DN]. [< fr. tonifiant].

tonifiant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TONIFIÁNT, -Ă adj. (și fig.) care tonifică; tonic (II). (< fr. tonifiant)

tonifiant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tonifiánt (-fi-ant) adj. m., pl. tonifiánți; f. tonifiántă, pl. tonifiánte

tonifiant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TONIFIÁNT, -Ă, tonifianți, -te, adj., s. n. Tonic (3). [Pr,: -fi-ant] — Din fr. tonifiant.