tonicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TONICITÁTE s. f. Însușire a unui țesut elastic de a se afla într-o permanentă stare de tensiune. – Din
fr. tonicité.tonicitate (Dicționar de neologisme, 1986)TONICITÁTE s.f. Calitate a mușchilor sau a țesuturilor de a fi permanent elastice; tonus muscular. [Cf. fr.
tonicité].
tonicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)TONICITÁTE s. f. 1. calitate a mușchilor sau a țesuturilor de a fi permanent elastice; tonus muscular. 2. (fig.) însușirea a ceea ce este tonic (II). (< fr.
tonicité)
tonicitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tonicitáte s. f.,
g.-d. art. tonicitắțiitonicitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TONICITÁTE s. f. Proprietate a mușchilor netezi sau striați de a-și menține un tonus permanent. — Din
fr. tonicite.