tolera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOLERÁ, tolerez, vb. I.
Tranz. A îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta. – Din
fr. tolérer.tolera (Dicționar de neologisme, 1986)TOLERÁ vb. I. tr. A îngădui, a permite (ceva nepermis). ♦ A admite, a suporta în apropiere (pe cineva). [Cf. fr.
tolérer, lat.
tolerare].
tolera (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOLERÁ vb. tr. a îngădui, a permite (ceva nepermis). ◊ a admite, a suporta în apropiere (pe cineva). ♦ a ~ un medicament, un tratament = a suporta fără reacție patologică. (< fr.
tolérer)
tolera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tolerá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
tolereázătolera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOLERÁ, tolerez, vb. I.
Tranz. A îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta. — Din
fr. tolérer.tolerà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tolerà v.
1. a avea indulgență pentru lucruri ce nu se aprobă sau n’ar trebui să se permită:
a tolera abuzuri; 2. a suporta cu indulgență.