tolerant - explicat in DEX

tolerant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TOLERÁNT, -Ă, toleranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. – Din fr. tolérant.

tolerant (Dicționar de neologisme, 1986)
TOLERÁNT, -Ă adj. Îngăduitor, indulgent. [Cf. fr. tolérant].

tolerant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TOLERÁNT, -Ă adj. care tolerează; îngăduitor, indulgent. (< fr. tolérant)

tolerant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*toleránt, -ă adj. (lat. tólerans, -ántis; fr. tolérant). Care permite să aĭ ideile și credințele tale religioase: Romaniĭ eraŭ un popor tolerant. Îngăduitor, indulgent în morală. Care suportă medicamentele: bolnav, stomah [!] tolerant.

tolerant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
toleránt adj. m., pl. toleránți; f. tolerántă, pl. toleránte

tolerant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tolerant a. 1. care tolerează, mai ales în materie de religiune; 2. indulgent în daraverile vieții.

tolerant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TOLERÁNT, -Ă, toleranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. — Din fr. tolérant.