tolera - explicat in DEX

tolera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TOLERÁ, tolerez, vb. I. Tranz. A îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta. – Din fr. tolérer.

tolera (Dicționar de neologisme, 1986)
TOLERÁ vb. I. tr. A îngădui, a permite (ceva nepermis). ♦ A admite, a suporta în apropiere (pe cineva). [Cf. fr. tolérer, lat. tolerare].

tolera (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TOLERÁ vb. tr. a îngădui, a permite (ceva nepermis). ◊ a admite, a suporta în apropiere (pe cineva). ♦ a ~ un medicament, un tratament = a suporta fără reacție patologică. (< fr. tolérer)

tolera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tolerá (a ~) vb., ind. prez. 3 tolereáză

tolera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TOLERÁ, tolerez, vb. I. Tranz. A îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta. — Din fr. tolérer.

tolerà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tolerà v. 1. a avea indulgență pentru lucruri ce nu se aprobă sau n’ar trebui să se permită: a tolera abuzuri; 2. a suporta cu indulgență.