toiegel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TOIEGÉL,toiegele, s. n. Diminutiv al lui toiag. [Pr.: to-ie-] – Toiag + suf. -el.
toiegel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) toiegél s. n., pl. toiegéle
toiegel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TOIEGÉL,toiegele, s. n. Diminutiv al lui toiag. [Pr.: to-ie-] — Toiag + suf. -el.