tocăniță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TOCĂNÍȚĂ,tocănițe, s. f. Diminutiv al lui tocană. – Tocană + suf. -iță.
tocăniță(Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002) tocăníță, tocăníțe, s.f. (reg.) 1. ciocănitoare. 2. bibilică. 3. cârtiță.
tocăniță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tocăníță s. f., g.-d. art. tocăníței; pl. tocăníțe
tocăniță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TOCĂNÍȚĂ,tocănițe, s. f. Diminutiv al lui tocană. — Tocană + suf. -iță.