toca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOCÁ, toc, vb. I.
1. Tranz. A tăia în bucăți foarte mărunte.
2. Tranz. Fig. (
Fam.) A cheltui fără chibzuială, a risipi bani, averi. ♦ A duce pe cineva la ruină, obligându-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva să sărăcească.
3. Intranz.,
Tranz. A bate, a ciocăni, a lovi. ♦
Fig. A flecări, a sporovăi. ◊
Expr. A-i toca cuiva la ureche (sau
la cap) sau
a toca pe cineva la cap = a spune mereu același lucru, a bate pe cineva la cap cu același lucru, a plictisi.
A toca la verzi și uscate sau
a toca câte-n lună și-n soare = a vorbi mult și fără rost.
4. Intranz. A bate toaca. ◊
Expr. Unde popa nu toacă = foarte departe. ♦ (Despre o armă) A bubui la intervale dese; a păcăni. ♦ (Despre păsări) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetată a celor două părți ale ciocului. – Din
lat. *toccare.toca (Dicționar de argou al limbii române, 2007)toca, toc v. t. 1. a cheltui fără chibzuință
2. a bate, a lovi
3. a flecări, a sporovăi
toca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tocá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
toácătocà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tocà v.
1. se zice de strigătul berzei;
2. fam. a spune vrute și nevrute, a vorbi într’una:
a toca câte în lună și în soare, îi toacă gura; 3. a anunța serviciul divin bătând toaca:
acum toacă de leturghie; 4. a trage clopotele:
toacă la biserică; 5. a lovi tare:
îi toacă în cap; 6 a tăia în mici bucăți;
a toca carne; 7. fig. a ruina, a risipi:
l’a tocat, și-a tocat starea. [Verb de origină imitativă (cf.
toc !)].
toca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOCÁ, toc, vb. I.
1. Tranz. A tăia în bucăți foarte mărunte.
2. Tranz. Fig. (
Fam.) A cheltui fără chibzuială, a risipi bani, averi. ♦ A duce pe cineva la ruină, obligându-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva să sărăcească.
3. Intranz. și
tranz. A bate, a ciocăni, a lovi. ♦
Fig. A flecări, a sporovăi. ◊
Expr. A-i toca cuiva la ureche (sau
la cap) sau
a toca pe cineva la cap = a spune mereu același lucru, a bate pe cineva la cap cu același lucru, a plictisi.
A toca la verzi și uscate sau
a toca câte-n lună și-n soare = a vorbi mult și fără rost.
4. Intranz. A bate toaca. ◊
Expr. Unde popa nu toacă = foarte departe. ♦ (Despre o armă) A bubui la intervale dese; a păcăni. ♦ (Despre păsări) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetată a celor două părți ale ciocului. — Lat *
toccare.