tocălie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOCĂLÍE, tocălii, s. f. (
Reg.)
1. Morișcă de lemn care produce un zgomot ritmic (scârțâit) și sperie păsările din lanuri și din vii.
2. Unealtă cu care se răsucește sfoara groasă pentru plase și năvoade. – Din
toca.tocălie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tocălíe (
reg.)
s. f.,
art. tocălía, g.-d. art. tocălíei; pl. tocălíi, art. tocălíiletocălie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tocălie f. piedica stativelor (se aude prin Argeș). [Cf.
toc].
tocălie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOCĂLÍE, tocălii, s. f. (
Reg.)
1. Morișcă de lemn care produce un zgomot ritmic (scârțâit) și sperie păsările din lanuri și din vii.
2. Unealtă cu care se răsucește sfoara groasă pentru plase și năvoade. — Din
toca.