tocmeală - explicat in DEX

tocmeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TOCMEÁLĂ, tocmeli, s. f. 1. Discuție, tratative purtate pentru stabilirea prețului unei mărfi; târguială. 2. Învoială, acord, convenție. ◊ Tocmeală agricolă = (în România între anii 1866 și 1945) contract încheiat între moșieri (sau mari arendași) și țărani la luarea în arendă de către aceștia din urmă a unor parcele de pământ; învoială agricolă. ♦ Condiție. 3. (Înv.) Organizare, rânduială, orânduire. [Pl. și: (înv.) tocmele] – Tocmi + suf. -eală.

tocmeală (Dicționaru limbii românești, 1939)
tocmeálă f., pl. elĭ (d. tocmesc, mă tocmesc). Întocmire, organizare: bună țeară [!], rea tocmeală. Condițiune, învoĭală: cu tocmeala asta, primesc să plec. Învoĭală, contract: tocmelile agricole (între moșierĭ și țăranĭ). Neguțare: tocmeală țigănească (prea lungă).

tocmeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tocmeálă s. f., g.-d. art. tocmélii; pl. tocméli

tocmeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tocmeală f. 1. întocmire, organizare: bună țară, rea tocmeală; 2. condițiune: cu tocmeala ca...; 3. învoeală: a primi tocmeala; 4. pl. tocmeli agricole, aranjament pentru munca pământului, transportarea productelor, pentru curățirea tufărișurilor și închirierea imașurilor.

tocmeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TOCMEÁLĂ, tocmeli, s. f. 1. Discuție, tratative purtate pentru stabilirea prețului unei mărfi; târguiala. 2. Învoială, acord, convenție. ◊ Tocmeală agricolă = (în România între anii 1866 și 1945) contract încheiat între moșieri (sau mari arendași) și țărani la luarea în arendă de către aceștia din urmă a unor parcele de pământ; învoială agricolă. ♦ Condiție; 3. (înv.) Organizare, rânduială, orânduire. [Pl. și: (înv.) tocmele] — Tocmi + suf. -eală.