tocmire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TOCMÍRE s. f. Acțiunea de a (se) tocmi și rezultatul ei. – V. tocmi.
tocmire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tocmíre s. f., g.-d. art. tocmírii
tocmire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TOCMÍRE s. f. Acțiunea de a (se) tocmi și rezultatul ei. — V. tocmi.