tocmi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOCMÍ, tocmesc, vb. IV.
1. Refl. recipr. A discuta asupra prețului unei mărfi, pentru a cădea la învoială; a se târgui.
2. Tranz. și
refl. (
Pop.) A (se) angaja ca slugă, lucrător etc.
3. Tranz. A închiria un obiect, un mijloc de transport etc.
4. Tranz. (
Înv.) A pune ordine; a orândui, a aranja.
5. Tranz. (
Reg.) A repara; a reface.
6. Tranz. (
Înv.) A pune la cale; a organiza, a constitui. – Din
sl. tŭkŭmiti.tocmi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tocmí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. tocmésc, imperf. 3
sg. tocmeá; conj. prez. 3
să tocmeáscă tocmi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOCMÍ, tocmesc, vb. IV.
1. Refl. recipr. A discuta asupra prețului unei mărfi, pentru a cădea la învoială; a se târgui.
2. Tranz. și
refl. (
Pop.) A (se) angaja ca slugă, lucrător etc.
3. Tranz. A închiria un obiect, un mijloc de transport etc.
4. Tranz. (
înv.) A pune ordine; a orândui, a aranja.
5. Tranz. (
Reg.) A repara; a reface.
6. Tranz. (
înv.) A pune la cale; a organiza, a constitui. — Din
sl. tŭkŭmiti.tocmì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tocmì v.
1. a lua în serviciu:
a tocmi o slugă; 2. a desbate prețul unui lucru:
se tocmește prea mult; 3. a face o tocmeală. [Slav. TŬKŬMITI, a face deopotrivă].