tocmeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOCMEÁLĂ, tocmeli, s. f. 1. Discuție, tratative purtate pentru stabilirea prețului unei mărfi; târguială.
2. Învoială, acord, convenție. ◊
Tocmeală agricolă = (în România între anii 1866 și 1945) contract încheiat între moșieri (sau mari arendași) și țărani la luarea în arendă de către aceștia din urmă a unor parcele de pământ; învoială agricolă. ♦ Condiție.
3. (
Înv.) Organizare, rânduială, orânduire. [
Pl. și: (
înv.)
tocmele] –
Tocmi +
suf. -eală.