tocilărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOCILĂRÍE, tocilării, s. f. 1. Atelierul tocilarului (
1).
2. Ocupația tocilarului (
1). –
Tocilar +
suf. -ie.tocilărie (Dicționaru limbii românești, 1939)tocilăríe f. (d.
tocilar). Meseria și atelieru tocilaruluĭ:
tocilăria italiană.tocilărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tocilăríe s. f.,
art. tocilăría, g.-d. art. tocilăríei; (ateliere)
pl. tocilăríi, art. tocilăríiletocilărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOCILĂRÍE, tocilarii, s. f. 1. Atelierul tocilarului (
1).
2. Ocupația tocilarului (
1). —
Tocilar +
suf. -
ie.