toceală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOCEÁLĂ, toceli, s. f. Faptul de a-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; buchereală. ♦ Faptul de a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc. –
Toci +
suf. eală.