tocilă - explicat in DEX

tocilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TOCÍLĂ, tocile, s. f. Mașină compusă dintr-un disc abraziv acționat cu un mâner sau o pedală, cu care se ascut instrumentele de tăiat. – Din bg., scr. točilo.

tocilă (Dicționaru limbii românești, 1939)
tocílă f., pl. e (vsl. točilo, teasc; bg, rus. točilo, teasc, tocilă). Cute circulară care se învîrtește, și așa se ascute cuțitu. A da la tocilă, a ascuți la tocilă. Fig. Iron. Elev care învață prea mult: ce tocilă !

tocilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tocílă s. f., g.-d. art. tocílei; pl. tocíle

tocilă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tocilă f. piatră în formă de roată pentru ascuțit unelte tăioase (cuțite, brice, foarfeci): a da la tocilă. [Bulg. TOČILO].

tocilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TOCÍLĂ, tocile, s. f. Mașină compusă dintr-un disc abraziv acționat cu un mâner sau o pedală, cu care se ascut instrumentele de tăiat. — Din bg., sb. točilo.