tocilărie - explicat in DEX

tocilărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TOCILĂRÍE, tocilării, s. f. 1. Atelierul tocilarului (1). 2. Ocupația tocilarului (1). – Tocilar + suf. -ie.

tocilărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
tocilăríe f. (d. tocilar). Meseria și atelieru tocilaruluĭ: tocilăria italiană.

tocilărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tocilăríe s. f., art. tocilăría, g.-d. art. tocilăríei; (ateliere) pl. tocilăríi, art. tocilăríile

tocilărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TOCILĂRÍE, tocilarii, s. f. 1. Atelierul tocilarului (1). 2. Ocupația tocilarului (1). — Tocilar + suf. -ie.