tocătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOCĂTÚRĂ, tocături, s. f. 1. Carne tocată (și amestecată cu pâine, condimente etc.), din care se prepară anumite mâncăruri.
2. P. gener. Ceea ce a fost tocat.
Tocătură de paie. –
Toca +
suf. -ătură.tocătură (Dicționaru limbii românești, 1939)tocătúră f., pl.
ĭ. Carne tocată (chiftele, sarmale, perișoare).
tocătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tocătúră s. f.,
g.-d. art. tocătúrii; pl. tocătúritocătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tocătură f. carne tocată.
tocătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOCĂTÚRĂ, tocaturi, s. f. 1. Carne tocată (și amestecată cu pâine, condimente etc.), din care se prepară anumite mâncăruri.
2. P. gener. Ceea ce a fost tocat, Tocătură de paie. —
Toca +
suf. -
ătură.