tocăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOCĂNÍ, tocănesc, vb. IV.
Intranz. A bate, a bocăni, a ciocăni; a toca. – Contaminare între
toca și
ciocăni, bocăni.tocăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tocăní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. tocănésc, imperf. 3
sg. tocăneá; conj. prez. 3
să tocăneáscătocăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOCĂNÍ, tocănesc, vb. IV.
Intranz. A bate, a bocăni, a ciocăni; a toca. — Contaminare între
toca și
ciocăni, bocăni.tocănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tocănì v. a toca mărunt; fig.
a toca într’una din gură.