tocălie - explicat in DEX

tocălie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TOCĂLÍE, tocălii, s. f. (Reg.) 1. Morișcă de lemn care produce un zgomot ritmic (scârțâit) și sperie păsările din lanuri și din vii. 2. Unealtă cu care se răsucește sfoara groasă pentru plase și năvoade. – Din toca.

tocălie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tocălíe (reg.) s. f., art. tocălía, g.-d. art. tocălíei; pl. tocă­líi, art. tocălíile

tocălie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tocălie f. piedica stativelor (se aude prin Argeș). [Cf. toc].

tocălie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TOCĂLÍE, tocălii, s. f. (Reg.) 1. Morișcă de lemn care produce un zgomot ritmic (scârțâit) și sperie păsările din lanuri și din vii. 2. Unealtă cu care se răsucește sfoara groasă pentru plase și năvoade. — Din toca.