toapsec (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)toápsec s.n. (înv.)
1. venin, otravă.
2. dezinterie, diaree.
toapsec (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)toápsec (-ce), s. n. – Venin. –
Var. toapsăc. Lat. toxĭcum (Tiktin; Candrea; REW 8818),
cf. it. tossico, logud. tosku, prov. tueisec. Sec. XVII, rar; pare cuvînt moștenit, luînd în considerație dubiile lui Tiktin. –
Der. topseca (
var. topsăca, întopseca),
vb. (intoxica, învenina), din
lat. (in)toxicare; topsecos (
var. topsăcos),
adj. (
înv., toxic);
topsicătură, s. f. (intoxicație, otrăvire),
înv.toapsec (Dicționaru limbii românești, 1939)1) toápsec (
oa dift.) n., pl.
e (lat.
tóxicum, d. vgr.
toxikón. V.
toxic).
Mold. Vechĭ. (Cant.). Venin, otravă.
Azĭ. Rar. Vintre, diareĭe, disenterie:
mînca-te-ar toapsecu !toapsec (Dicționaru limbii românești, 1939)2) toápsec, a
topsecá și
-icá, v. tr. (lat.
toxico, -áre, moĭ în otravă).
Vechĭ (Cant. și Teod. P. P. 393). Otrăvesc.