tivitură - explicat in DEX

tivitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TIVITÚRĂ, tivituri, s. f. Tivire; (concr.) locul unde a fost tivit ceva; tiv. ♦ Fâșie îngustă de pânză, cusută pe marginea unei țesături (de altă culoare); chenar. – Tivi + suf. -tură.

tivitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
tivitúră f., pl. ĭ. Margine tivită, tiv, refec. Modu de a tivi: ce fel de tivitură e asta?

tivitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tivitúră s. f., g.-d. art. tivitúrii; pl. tivitúri

tivitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tivitură f. 1. efectul tivirii și lucrul tivit; 2. fășia ce se coase la mânecă.

tivitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TIVITÚRĂ, tivituri, s. f. Tivire; (concr.) locul unde a fost tivit ceva; tiv. ♦ Fâșie îngustă de pânză, cusută pe marginea unei țesături (de altă culoare); chenar. — Tivi + suf. -tură.