tivit - explicat in DEX

tivit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TIVÍT¹ s. n. Faptul de a tivi; tivire. – V. tivi.

tivit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TIVÍT², -Ă, tiviți, -te, adj. (Despre țesături, obiecte de îmbrăcăminte) Cu tiv cusut. – V. tivi.

tivit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tivít s. n.

tivit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TIVÍT¹ s. n. Faptul de a tivi; tivire. — V. tivi.

tivit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TIVÍT², -Ă, tiviți, -te, adj. (Despre țesături, obiecte de îmbrăcăminte) Cu tiv cusut. — V. tivi.