tivire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIVÍRE, tiviri, s. f. Acțiunea de
a tivi și rezultatul ei; tivitură. –
V. tivi.tivire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tivíre s. f.,
g.-d. art. tivírii; pl. tivíritivire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIVÍRE, tiviri, s. f. Acțiunea de
a tivi și rezultatul ei; tivitură. —
V. tivi.