tivilichie - explicat in DEX

tivilichie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TIVILICHÍE, tivilichii, s. f. Pieptar confecționat din piele cu blana în interior, împodobit cu cusături, purtat de femeile de la țară. [Var.: tivilchíe s. f.] – Et. nec.

tivilichie (Dicționaru limbii românești, 1939)
tivilichíe f. (cp. cu adj. tivilichiŭ). Munt. Olt. Scurteĭcă blănită (C. L. 1912, 319). – Și tivilichíŭ (n., pl. ie), ilic de șamalagea tivit pe marginĭ cu o bandă de catifea saŭ mătase (după explicațiunea uneĭ cocoane [!] bătrîne din Buzăŭ). – Și tilivechíŭ: 3 tilivechie de șalamagea cu sîngeap (Furtună, Preoțimea rom. 1915, 257). Și tevelechíe (Mold. ?).

tivilichie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tivilichíe s. f., art. tivilichía, g.-d. art. tivilichíei; pl. tivilichíi, art. tivilichíile

tivilichie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tivilichie f. pieptar lung al țărancelor: să’mbrace și tivilichie, să placă altora și mie PANN. [Compus probabil din tiv și ilic].

tivilichie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TIVILICHÍE, tivilichii, s. f. Pieptar confecționat din piele cu blana în interior, împodobit cu cusături, purtat de femeile de la țară. [Var.: tivilchíe s. f.] — Et. nec.