tivi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIVÍ, tivesc, vb. IV.
Tranz. A face, a coase un tiv. ♦
Fig. A mărgini, a împrejmui (cu un chenar, cu o dungă de altă culoare). – Din
tiv.tivi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tiví (-vésc, -ít), vb. –
1. A fugi, a începe să alerge. –
2. A coase marginea, a face tiv. –
3. (
Arg.) A se împreuna. Probabil de la
tiva „iute, repede”,
cf. tava. Evoluția semantică nu este clară, dar
cf. sp. corrido „urmat, continuat”. Explicația pornind de la
tighel (Scriban) este evident insuficientă. –
Der. tiv, s. n. (îndoitură, margine), deverbal;
tivel, s. n. (
Mold., tiv), prin contaminare cu
tighel; tiveală (
var. tivitură),
s. f. (îndoitură; margine, chenar, tiv).
tivi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)tivi, tivesc v. t. (d. bărbați) a avea un contact sexual
tivi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tiví (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. tivésc, imperf. 3
sg. tiveá; conj. prez. 3
să tiveáscătivì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tivì v. a coase pe margini, a pune chenar. [Origină necunoscută].
tivi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIVÍ, tivesc, vb. IV.
Tranz. A face, a coase un tiv. ♦
Fig. A mărgini, a împrejmui (cu un chenar, cu o dungă de altă culoare). — Din tiv.