tiv - explicat in DEX

tiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TIV, tivuri, s. n. Margine a unui obiect de stofă, de pânză etc., îndoită și fixată printr-o cusătură pentru a împiedica destrămarea țesăturii. – Et. nec.

tiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
tiv n., pl. urĭ (var. din tighel). Tivitură, refec, margine tivită: tiv lat, îngust.

tiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tiv s. n., pl. tívuri

tiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tiv n. fâșie cu care se termină poalele unei rochi. [Tras din tivì].

tiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TIV, tivuri, s. n. Margine a unui obiect de stofa, de pânză etc., îndoită și fixată printr-o cusătură pentru a împiedica destrămarea țesăturii. — Et. nec.