titularizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TITULARIZÁRE, titularizări, s. f. Acțiunea de
a titulariza și rezultatul ei. –
V. titulariza.titularizare (Dicționar de neologisme, 1986)TITULARIZÁRE s.f. Acțiunea de a titulariza și rezultatul ei. [<
titulariza].
titularizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*titularizáre s. f.,
g.-d. art. titularizắrii; pl. titularizắrititularizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TITULARIZÁRE, titularizări, s. f. Acțiunea de
a titulariza și rezultatul ei. —
V. titulariza.