titulatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TITULATÚRĂ, titulaturi, s. f. 1. Modul de a se intitula al cuiva sau a ceva.
2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte o persoană, o instituție etc. – Din
fr. titulature.